De ce așa tîrziu, Georgină ?
Povestea rozei a fost povestită.
Albinele au născocit
Un pat de visuri, ce se șterg ca norii .
Nu-ți sînt prea reci aceste nopți?
Cum trăiești tu-n aceste zile ? Unde?!
Daca eu primăvara ți-aș aduce,
Tu, flamă palidă și visătoare,
Dacă prezența unui mai
Lărgi-va orizonturi vii,
Nu vei fi nici atunci o ultima ca spațiu
Și unică, de-asemeni nu vei fi .
Cum visătoare, te-am robit în umbra-mi ?
Astfel, dă-mi mîna ta de soră dragă ,
Am născocit o zi de mai a vieții,
Pentru că tu, nu știi ce-i primăvara
Și cît e de tîrziu, lumină pală.
Smulgîndu-mi dragostea din piept,
Tîrziu, devreme , tu-mi vei fi mereu,
La fel de dragă .