Tu, nu vei plinge.
Vei zîmbi ușor, ca la plecare,
Voi privi înapoi, făcîndu-ți semn din mîini.
Cei patru pereti dragi
I-ai pregătit deja spre lume.
Eu am largit doar spațiul lor spre mîine.
Iubire!
Atunci tu, vei strînge mîna mea
Și-mi vei lăsa sufletul tău în ea.
Copiilor, lasîndu-ne ca umbre, înapoi.
Viața ta o lași în mine,
Nu, nu doresc, întoarceți-o la tine!
Va fi deja tîrziu, amîndoi știm
Că ne-am eliberat de noi, de suferință.
Așa te redau lumii înapoi.
Atunci vei apărea la mine-n vis ,
Ne vom ierta, purificați prin plîns,
Iubire!