Cad melcii la Uppsala întruchipînd ispite

căci dragostea cu care se zămislesc în serii

e-un anotimp de albe cochilii înflorite

și izbucni-va fructul ca jertfă a căderii


Culoarea se supune esențelor primare

ceremonii profunde sub înveliș transpar

și pînă la recoltă e totul o eroare

și doare echilibrul acesta necesar


Cad melcii la Uppsala în ordine firească

nehotărîți în sine mereu mai sus se-aștern

printr-un destin potrivnic ce pare să-ntregească

din două anotimpuri un anotimp etern.