Un pitic împărțea bilete obligatorii
cu timp înscris pe ele, la noroc,
și ne trezeam urcați
în caruselul speranțelor
pe iluzii, împliniri sau vise reci.
Biletul se micșora repede,
iar noi ne dăddeam seama de asta
din ce în ce mai mult,
când unii ce stăteau acolo
mai de mult timp ca noi
cădeau, și nu se întorceau niciodată.
În acest vârtej al patimilor,
abia putem bănui, unii din noi,
o altă lume înafara lui.
Septembrie 2000.