Motto:Sa ierti de poti,aceste randuri,
Le-am scris cu suflet trist,prea macinat de ganduri!

Platonica iubire ce-mi porti,ti-o daruiesc,
Pentru ca doare,o astfel de iubire sa traiesc!
Am indraznit sa-ti cer,mai mult decat atat,
Ca n-ai putut sa-mi dai,stiam de la inceput!

Dar am sperat!Si iata speranta sta sa moara,
Incet,in mii de chinuri,chiar daca o sa doara!
Ramane-va doar visul,ce-am sa-l scot la mezat,
Dar oare visul dulce,poate fi cumparat?

Nu ti-am cerut nimic si nici nu-ti voi mai cere,
Dorintza neimplinita,intotdeauna piere,
Iubind de unul singur,n-ai unde sa ajungi,
Viata e mult prea seaca,iar zilele prea lungi!

Tot ce am vrut,a fost un strop de fericire,
Mi-ar fi ajuns o viata,mi-ar fi fost amintire,
A zilelor frumoase,cand inca mai speram,
Ca ai sa-mi fii iubita,si-n brate-am sa te am!

Sunt singur vinovat,si drept e prin urmare,
Sa-mi fie ca pedeapsa,durere si uitare,
Din chinurile toate,s-aleg chinul mai greu,
Sa sterg din suflet tot,si sa nu mai fiu eu!

Acum te las!Si iarta-mi curajul nebunesc,
Ca-impins de-o amagire,am vrut sa te iubesc,
Ca insetat de viata,de tot ce-i trecator,
In viata ta am fost un simplu muritor!