Dar nu caut iubirea
Căci de ea sunt aproape,
Pot să-i simt mângâierea
Și alintu-i pe pleoape,
Pot să văd desfătarea
Ce-o adulmec în noapte
Și să-mi iau mântuirea
Sugrumată de șoapte.

Dar nu vreau fericirea
Fără noimă, mioapă,
Ce-mi arată exaltarea
Unei lumi care-i stearpă,
Ce-mprumută fervoarea
Unui câine de-o șchioapă
Transpirat de dogoarea
Umbrei sale pe apă.

Și nu cred în durerea
Unei inimi rănite.
Iar că tu vezi aievea
Sentimente împietrite!?!
Eu? Mă-nchin la splendoarea
Unei frumoase adormite
Ce-a atins perfecțiunea
Unei morți reușite.