aud că îmi iubești genunchii
și degetele mâinii stângi
și ai heraldic semn conturul
lăsat de rochiile-mi lungi.

Cunoști orașul ce mă ține
În pântec fără a mă naște
Dar de s-ar întâmpla să bântui
m-ai prinde și m-ai recunoaște.

aud că stai la pânda verii
să-mi fie cald, să-mi fie soare
și că exiști ca în iubire
să nu fiu eu întâmplătoare.