Trebuie să îți spun ceva,
Ascultă-mă,
Vino aici, în colț.

Vezi imperfectul de pe canapea?
S-a demachiat de fals.

E un prost. Nu?
Uite cum bârfește cu sinele!
A ciopârțit retina cu bisturiul
Să vadă ce-i dincolo de ea:
De fapt, acolo-s dichisite, cuvintele...
Gata să țâșnească printre buze,
Împotmolite-n gramatică.

Știa demult că
Subiectul
Răspunde la întrebarea "Cine?"
Dar n-a înțeles că
Predicatul
E avocatul subiectului.

De aceea subiectul de pe canapea
Nu mai răspunde la întrebare,
Așteaptă încă pledoaria
Avocatului ce învață dreptul.
De a fi un singur Eu.