Le e rușine și le e teamă
Sfinților din cer…
De ce-i numim sfinți.
Lacrimile lor cad
Ca-ntr-o furtună peste noi,
O, nu uitați să calcați,
Peste martirii inimilor voastre,
Peste cuvintele de-apoi…
Nu uitați, să nu luați umbrelă,
Ca să vă plouă pe candelă,
In ziua asta rebelă…
Nu uitați nici să plângeți și voi,
Peste vedeniile voastre, goi,
Și Inima Mea s-o înmoi
Cu lacrimile voastre,
Prin paradisuri albastre….
Doar albastre, albastre, albastre…