sper că ești fericit cît de fericit atît de fericit
uite acum dar chiar acum îmi curg lacrimi pe obraji
rîuri lacuri aproape verzi maluri istovite
ce plictiseală să citești orizontal vertical
printre rînduri încearcă diagonala
poate va eluda misterul celei care sunt
nu nu nu e un reproș am aflat și eu
Greta Garbo era misterioasă
alb-negru
acum e doar o nuanță de negru-constant
și nimic dar nimic ascuns printre rînduri
ce plictiseală nimic de văzut descoperit
realitatea e plictisitoare sunt femeia cotidianului
de două ori pe an aprind lumînări într-un cimitir
al decadenței cuvintelor
unde sunt zăpezile de odinioară
hai dă-mi o diagonală o vertebră orice
numai conul de umbră nu n-ai de unde să știi
și-acum pleacă am treabă
trebuie să-mi conserv lacrimile
ce-mi șiroiesc pe obraz.