De ce sunt trista?
(nici macar nu mai scriu tristete cu litere de tipar... )
pentru ca asa este firesc sa exersez si aceasta stare a iubirii.
pentru ca desi linia drepta este drumul cel mai scurt intre doua puncte,
zig-zag-ul sovaitor este mai uman.
De ce sunt trista?
(...caut niste litere mai mici, sa-mi micsorez sentimentalismele )
cu siguranta nu datorita trecutului si nici datorita unei povesti adevarate...
nu voi avea niciodata certitudinea ca voi excela prin originalitate
(nu cred ca voi mai avea curajul zborului, nici chiar de dragul liliacului inflorit
... poate trebuie mai intai sa-mi tarasc intreaga faptura
prin colbul realitatii terestre pentru a-mi dori sa ma desprind mai apoi).
nici macar balurile la care mi-am pierdut condurii si...timpul,
in asteptarea printului, nu sunt sursa tristetilor mele...
iar trebuie sa repet ca trecutul o data trait e doar trecut si nimic mai mult...
sigur, daca as avea posibilitatea, nu sansa - ca nu e vorba de sanse aici -
sa-mi retraiesc viata, mi-as trai-o ca la inceput,
ca pe o greseala personala,
nu atat din fatalism, cat mai ales din... cauza propriei alegeri.
nici macar nu am orgoliul de-a crede intr-o alegere mai fericita,
atata timp cat destinul nu-ti acorda sansa pastrarii amintirii
trecutului deja trait.
De ce sunt trista?