Sufletul meu debusolat
Încet se primenește,
Dar el nici se gândește
Că eu pe tine te-am uitat.

Petale catifelate
Ce au rouă pe ele
Se simt ca niște stele
Și nu se cred udate.

Așa este simțirea mea
De golul ce am vrut să lași
Și nu am făcut prea mulți pași
Întocmai ca o rândunea.

Am înțeles într-o clipită
Că lumile s-au schimbat,
Iar gândurile nu mai bat,
Ș-atuncea am rămas uimită.

Multe se pot întâmpla
În fracțiune de secundă;
Dar ce simt eu să se ascundă,
Ca să pot trăi așa!

Am hotărât, m-a fulgerat
Gândul decisiv:
Iubirea este doar un tiv
La viața de urmat.

Ascultă, inimă, te supune
La cugetarea ce gândește;
Și care-n lume osebește
Pe cele rele de cele bune!