sunt statuia unui glas
acustica unui concert pentru logos
vitraliile s-au topit sub vibrația lui
otrăvindu-mă culori de aur

trupul gol sub plasa pescarilor biblici
miroase a mâl și-a uimiri marine
destram plasa nod cu nod (ca Irod)
să-mi expun nerușinarea-n nerușinare

oamenii mă calcă pe piatra prețioasă
a sufletului și scuipă pe ea
(e sărat și mâlos scuipatul de pescar)
și-și șterg picioarele pline de alge și de
oase putrezite

nu-ți fie silă, nu scuipa și tu, taci
și înghite
nu rosti blasfemii să nu rostești statui
te va spăla otrava culorilor de aur
și clădirea operei cu o bună acustică

nu-ți dă nimeni un pește (e peștele lui)
dar te deprinde și pe tine cu pescuitul
vei fi un alt pescar răbdător care prinde
nimic
care deprinde scuipatul și înghițitul…