Mîinile s-au murdărit
în cenușă de piatră,
picioarele s-au udat
în zeamă de piatră,
numai rîsul plînge
cu lacrimi subțiri,
paralele,
ca niște unde
pierdute în spațiu.
Prin mine se trec
amintirile tale,
colțuroase,
udate
în sînge de piatră,
iar în loc de inimă
mi s-a pus
un ceas de piatră,
ce trebuie mereu
întors.