Inima mi-e plină cu ținte.
Dacă vrei să știi,
Are și urme de colți.
De la dulăii care mi-au furat-o.
Stănescu, pe-a lui, a dat-o spre mușcare.
Prin inima mea crudă
Roșu curge a suflet,
Niște artere-ntortocheate
o strâng într-un pumn.

După ce-a supraviețuit,
I-am promis că
N-o voi mai pierde
Deși încă mai știu
C-am spus o minciună...