Din nepăsarea unei amintiri de-o zi
Și din durerea unui an de-o clipă
Am încercat să sper c-ai să revii…

Am vrut să știi că fără tine nu sunt viu,
Că mă topesc, să știi cât ești iubită,
Dar n-ai vrut să m-asculți… e prea târziu…

Am stat apoi și-am îndrăgit
Lumina blândă care te-nconjoară
Și trandafirii care te-nfioară
Și te îmbie c-un parfum smerit
Și te mângâie pentru-ntâia oară.

Și-am stat apoi tăcut și am murit
O moarte dulce, chinuit de lentă,
O suferință crudă, c-am iubit,
E taina vieții mele, o inocentă…