Bucură-mă!
Învăluie-mi trupul absent cu rouă,
hrănește-mă surd cu alte anotimpuri,
cu luncile-n care mă pasc iezii,
din creștet până-n picioare.

Bucură-mă,
galben aplomb al luminii hilare,
freamătă dansul lunii
către cele patru colțuri născătoare
de ierburi verzui-amare,
ciclic surâde-mă sfinților,
apoi, invăluie-mi simțurile amorțite
cu ei și cu mine si prin tine, soare știrb,
iezii să mă pască din creștet până-n picioare

să mă pască iezii din creștet până-n picioare...