Martie

A plouat și zăpada s-a topit.
În rigole se scurge mâl amestecat
cu sânge...
Mirosul de scârnăvii paralizează
gândurile primăvăratice.
La marginea orașului... o cutie de lemn.
Scânduri lipite cu sfori între ele,
căptușite cu hârtie de ziar...
izuri fetide înconjură locul,
blestemul apasă greu.
Departe, sus, pe bolta înnorată,
un soare bolnav își arată colții,
și-i scoate la iveală plăgile
nevindecate...
Vântul scârțâie îmbătrânit
prin crengile prizoniere
ale propriilor trupuri de copac...
Un cadavru nu mai tulbură linia
mormântului...
A fost un câine
care acuma zace ciopârțit,
De un cuțit hain, rămas alături,
năclăit în sânge.
Ciozvârte de carne s-au smuls din
trupul acum înghețat.

Sună ceva... un zgomot sfâșietor care
chinuie timpanul,
Un pumnal, o tortură vicleană pentru creier,
o provocare și o invitație la adevăr:
trece trenul...