E mult, e puțin să fii neclintită? Și stâncile pot fi mutate din locul lor, doar prin credință și răbdare!


dacă tu ai fi iedera care te prinzi ca zborul păsării de inima mea eu stâncă fiind … mă voi clătina… să fii doar vântul de seară șoptind pe înălțime mă voi clinti prin ramuri ca timpul să se cearnă printre noi iar când marea rădăcinile-mi va mângăia mă voi balansa pe valuri ca un zâmbet plutitor peste anotimpuri cauta-mă sunt stânca ce freamătă la tâlcul cuvintelor atunci când mâna ta îmi mângâie sufletul înghețat…atunci când îmi dezbraci pământul de albastrul cerului iar vraja basmului începe să ardă taina din mine…și voi rămâne așa