Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
și iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
și caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simțindu-și
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învățat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subțiată
să curg printre globule imitându-ți mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poți fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
...din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ți-e dor..