Dimineața- n dulcele taifas al soarelui,
Polii unui vis încâ- mi sărută pleoapele
În particule de crez.
Clinchetul sufletului meu
în clopoțelul unei bucurii
Ar suna simplu,
perpendicular pe zâmbetul tău.
Atunci,
Milenii de simțiri,
în mine,
S-ar deznoda
Din văgăuna unui Pământ îndurerat.
Pendularea minții spre definiții
se descarcă-n inima mea,
perpendicular pe crezul bucuriilor
și-al silabelor de iubire.
Ideile se-ntorc
în clipele stinghere
Când discutând cu mine
Rămân cu ochii spre soare...
Și visez la tine.
Poate vei fi mai mult
cândva.