Ceea ce oamenii incearca
sa personifice in cuvintul “gind”
este materia in miscare.

- Edgar Allan Poe –




Mi-a cam surzit retina de molii si de mall
de postere-n bikini si fete in fundu’ gol
de banci, beton si cer de termopane
mi-e dor de-o tigla de acoperis, nea Fane
de fleurs du mal si flori de mucegai
cind pasc pe la izlaz cete de cai
de iasomie si de primavara
cind cucul cinta in trifoi la tara.
Mi-a cam orbit auzul de selgros si de cora
de bulevarde si parcarile cu ora
de pub-uri si claxoane in ecou
de cirtita albastra si metrou.
Mi-e spleen pelin de ever green
m-alearga in vis doar butoaie cu vin
in somn ma-ncearca mierle colorate
si-ncercanat un ceas suna la sapte.
Mi-e amagire-n suflet astenic de-oboseala
arsenic cade noaptea peste trotuare afara
ma doare despartirea de casa cu pridvor
si-mi sapa-n coaste greieri pictati pe un ulcior
as vrea sa-mping caruta nomazilor pe strada
descult la Calul Balan sa mai pun de-o Balada
sa-si sparga-n dinti birjarul o vorba chiar pagîna
bataia cu flori sa mă mîne din urma
Cobzarul batrin sa-mi mai cinte-o Romanta
si-n suflet sa fie de-a pururi vacanta
fara de griji si filozofii complicate
albastru un inger fulguit de pacate
pina la ziua cu mine sa bea
si-n perle de roua sa-mi dea o cafea
Uitarea ma-ngroape in lanul de griu
iar macii sa cada pe mine la riu
ma plinga o Doina la marginea zarii
cind filfiie-n suflet de jale cocorii
si sa ma spele cu lacrimi pe fata
Luceafarul tainic de dimineata.