de cateva zile,
de cand nu te mai vede nimeni,
stai bine intinsa in camera ta
intre pamant si aer;

te intretai cu respiratii alese la nimereala
si-ti ravasesti,
din ce in ce mai rarefiata,
figura pe altitudinile acelea bizare.

cand iti intinzi talpa, pragul usii sovaie deodata;
insa tu te calmezi numarand varul.

de cate ori am venit la tine -
eu te mai vad
(te mai vedeam) inca -
aveai trei umeri pusi deoparte pentru mine.

aseara insa n-am gasit decat umerii -
de la capatul lor
lipseai cu desavarsire;
am respirat tot aerul de-acolo si-apoi,

cu tine-n plamani si cu rotunjimile la subrat,

m-am alungit intre coaja unei paini
si miezul varuit al ei.

a patra zi m-a-nghitit cineva...