***
dupa ce te-ai agitat o ora, plingeai in surdina pe-o canapea;
alaturi ravel - concertul in g pentru pian si,
evident, dezvelite, coapsele si fesele tale;
cine te mai intelege si pe tine, Lolita ?...

***
supla cum o linie e rara in puncte, zbintuita, insa pina la refuz
amestecata intr-o poveste ciudata; zilele astea difuze
ai vrea sa le schimbi pe sticla, Lolita, insa una e ceata
care se-aduna pina la urma in apa si alta e fumul.

nu-ti spun ca-mi pare rau, pentru c-ar insemna sa mint,
dar crede-ma - ma bintuie praful;
alungit intre indoieli, tensiuni fara fata,
iarasi te-aleg pe tine, supliciul meu, Lolita.

***
ma privesti azi de parca pui ceva la cale,
insa te-asigur :
tesi intrigi in ceata, zeito!

toata aceasta mreaja,
atent pusa la cale, scriind-o pe hirtie
se-arata mai clara, mai limpede ca sticla.
aici te ocolesc,
pentru ca scriu despre tine – in versurile astea
n-ai sa ma joci niciodata,
Lolita.

o siguranta de ceata
cu fiecare rind - stiu : mint Lolita...
mint...


***
mustata lui dali – stranie marturie pentru sinii tai, Lolita; nu sunt
pe liniile ei nici sfircuri, nici adincimi prea interesante,
ci doar felul in care-ti admiri formele in fiecare oglinda
si nebunia lui privilegiata.

***
intristarile tale bruste – se-nchide in el sexul tau
cum melcul intr-o odaie de taina; e-o cochilie in fiecare amanunt,
in fiecare dres pe care-l porti ceva dintr-un detaliu al nostru;
prinsi intr-o plasa cu ochii atit de densi te-ai intrista, Lolita,

dac-ai citi poemele astea.

***
veniti sa te vada, sa te admire, pustoaico, zeito,
veniti sa te priveasca zbintuindu-te intr-o odaie rotunda,
veniti sa iti sarute genunchii, sa-ti pipaie fustitele, ciorapii,
veniti fara a banui...

noi doi : Humbert si Humbert.

***
ma banui de nu stiu ce lucruri ascunse, crezi ca in toate astea
e undeva o intentie, un scop, banui ca urmaresc ceva;
vei fi foarte surprinsa cind vei afla ca nu mint :
nu stiu nimic din ce se-ntimpla, nici eu macar nu stiu.

si poate ca-n ceata noastra aici e cel mai vag lucru;
cit de false acele stridente, acele ascutimi
atit de lipsite de vlaga, Lolita – toate... poate un singur lucru stiu :
de intrebarea asta mi-era cel mai mult teama.

iti vine sa rizi, m-ai pus in incurcatura, te zbintui mai departe;
ce bine e sa fii Lolita... inghit in gol - a trecut si asta,
acestor cresteri si descresteri as vrea sa nu le mai tin contul;
peste hotelurile dimprejur a adormit, indecenta, toamna.

***
inca nici un vers in poemele astea, Lolita,
cum agitatia in gesturile tale;
presupunerile care mai sunt de facut
si pe care nu mai pariaza nici vintul...