căutam în faldurile zilei din zori până-n seară
noi două jucam baba-oarba, mă cunoștea de un timp
mă lăsa s-o cutreier până când oboseam,
cădeam în genunchi, îi cerșeam tainul de apă
neputincioasă, cu ochii opaci,
mi-arăta fântânile sparte
ea era însărcinată, citea la fereastră,
își răsădea chipul în oglindă,
surâdea cu capul în mâini,
i se zbăteau pe pântec vene albastre
la început năștea fără veste copii transparenți
cu umerii gata plouați,
cu aripile arse
mi se agățau de mâneci, urcau înspre coate,
îmi rupeau hieroglife în palme cu dinții de lapte
își scobeau culcușuri adânci între sâni,
mă umpleau de cuvinte bolnave
de așteptare
de mine

apoi am aflat

în zadar i-i ceream, în zadar scotoceam trupul ei
din zori până-n seară
nu mai zămislea, ziua nu mai știa cum să țină la sân
legănând
pui vii de iubire