Liniștea dintre zi și noapte
Se revarsă în amintire
Aducând cu ea parfumul
trecutelor amurguri
ce-au bântuit prin mine
și mi-e dor azi de toate.

Și mă strecor printre ele
Alunecând ușor
Până la cele cu lumină violetă
pâlpăind la ferestre
neuitatele amurguri
din serile copilăriei mele.

Adie parfum de ninsoare și miros
Toată aroma gutuilor din geam
Aburind florile de gheață
Ce au uita să mai dispară
La ceasul când tremură în odaie
Un cântec de leagăn duios.

Iar mâna mamei mirosind
a cozonaci cu stafide
împletea ciorapi,
despletind poveștile cu zâne
Pentru “prințeasa” cu ochii mari
Și suflet însetat de colind.


Azi, mâinile mele se trezesc bântuind
Blonzii zulufi cu miros de gutui
Și mă trezesc spunând povești
Despre amurgurile din trecut
Pentru prințul meu cu ochii mari
Și suflet însetat de colind.

12 mai 2004