Am s-o dau dracului de viață,
prea îmi face greață;
să mă descopăr îmi vine
ca existență-în-sine
în partea de sus c-o spărtură
prin care neantul devine
ceva ce nu este – o figură
absurdă – existență-pentru-sine,
sugrumată de singurătate
în vechea stradă albă
pe care moartea aduce-a libertate.
- Garçon, mai adu o halbă.

©Elena Malec, București, 31 iulie 1982