Zbor , paradis închipuind timpul ,
fiori alergători mă cheamă către tine
poposită între două vreascuri de timp ,
acolo unde lacrima renunță la ea însăși
in favoarea ritmului dor
și unde gîndul se desface poezie
de cununat inima .
Zbor , înălțare amintind castul ,
tremurul renunțării mă duce spre tine
lăsată intre două cioburi de mai ,
acolo unde măștile se lasă topite de viori
și unde malurile se apropie
colorîndu-ne curcubeu
de șoptit tainele .
Zbor , pacea iscodește dintre flori
cu zîmbetul unei dimineți fecioară
iar tu...farmec picurîndu-mi liniștea
mă privești de după amurgul clipei
cu cireșile din ochi coapte
si buzele născute intre șoapte ,
rătăcită in parfumul florilor de mai
dintre care văd sosind acel tramvai
ce ma va duce din nou
la mine , la birou ...
Bună dimineața !