A ruginit pădurea


A ruginit pădurea,
Când noi ne-am despărțit,
Și cerul fața și-a întunecat,
Căzând peste pădure,
Și lacrimi mari a revărsat,
De mila noastră,
Știind ce-a fost odată.

Din fericirea,
Ce-o aveam cândva pe fețe,
Privirea stinsă și străină,
Ne-a rămas,
Când ne întâlnim întâmplător,
Vorbim mutește,
Și ne învinuim,
Uitând pentru moment,
Ce-am petrecut cândva.

A ruginit pădurea,
Dar, nu mai e frumoasă,
Cum o vedeam odată,
Când eram amândoi,
Și păsările zboară triste,
Nu se mai opresc,
La geamul meu,
Să îmi aducă,
Despre tine veste.

Acum m-am împăcat,
Cu a mea soartă,
Așa a fost să fie,
Căci astfel…
Cum scriam o poezie.?
3 –11 –2003