Lacrimi de dor se preling dinspre orizonturi,
ochii cerului au culoarea visului dimineții,
inima ta miroase ca o floare visatoare de tei
ascunsa în palma mea,
vibrând în zâmbetul primăverii mature.


Ca dar,
ziua o scăldăm în raze multicolore
și trupul gândului în apele cerului
care ne unește...


Se decolorează norii,
vremea trece,
vremea vine...


Sărutul sufletului pierdut adie
peste palmele care înmuguresc vise,
mâini întinse dincolo de mine
îți așează pe frunte cunună de rouă.
Te caut dincolo de stele,
prima zi de vară poartă la ureche o floare de nor,
iar mâinile-mi fierbinți, arse, amorțite
străpung lumini bizare.


Cuvintele topesc o rugăciune
în icoana de foc a amiezii.


Decembrie si Freelancer