la pragurile apostolilor îmi rup haina
cu scârbă de sine ratându-mă astru
mi-au trecut prin față ispitele cârduri
plutind pe-o balenă de aer albastru

ouăle din traistă nu sunt puii de mâine
sunt legat de foame stăpâne mă iartă
rămân dator întunericului cu sufletul
prefă-mă în munții de floare și piatră

am răsturnat fântâna hotarului mundic
subteranele ape înghițind cetatea eternă
sepii nebune scriau cu cerneală istorii
agnus dei gângurea și visa pe o pernă

muzele iubesc alternanța Poete!
uită cântând cine sunt cine ești
una e să îți placă în sine femeia
altceva doar una să poți să iubești

când privește la tine mizerul
ești un rege cu piele de aur
când te strânge cu buze șoptite
ești un rege cu piele de taur

și harul de cuvinte ți se preface stană
lucind angelic vise de satană –
anathema sit!