Cu mii de ani-naintea
Crăciunului, în Nord
Un zeu sărbătorea
pe fiica-i Bucurie

Când fiul său Tristețe
De Anul Nou pleca
Fără să știe unde
Și pentru câtă vreme

În noaptea-ceea zeul
Ce hotărăște soarta
Cu un blestem pe buze
S-a-nchis într-un cristal

Din câte ning în lume
Și se topesc pe față
Nu îl gasește nimeni
Pe buze sau în ochi

Ca să destrame vraja
Ce face-n fericire
Să ne-amintim tristețea
Ca pe un fiu pierdut...





decembrie 2000
cristianfara@yahoo.com