Doare atât timpul trecut
Mângâie uitarea în joacă
Cum plânge copilul tăcut
Când își ia jucăria și pleacă

Rouă mărgele în horă
Spre tâmple se-aleargă cântând
Plouă din tine o oră
Se-aruncă spre cer rând pe rând

Fug clipele repezi de mână
Începem abrupt să trăim
Ne prindem copiii de lună
Și ne grăbim înapoi să murim

Se-adună cuvintele-n vorbe
Din întuneric imagini, din imagini în gând
Se-alungă poveștile oarbe
Iar regii coboară, coboară-n palate plângând

Ne doare iar timpul o oară
Ne-mpinge cu el de vrem ori nu vrem
Se uită-napoi într-o doară
Din rouă și clipe să-și facă harem