Dacă aș fi ploaie de vară
mi-aș transforma cădere-abruptă
din vis, în moarte seculară
din versul închistat, în șoaptă
ori într-o frunză ce se-ndoaie
în ram; în ignoranță, vântul
își poartă păgâni prin războaie
lavabile, sărutând timpul;

și apoi lumea o să-mi pară
creată-n susul apei, ruptă
din erosul-trunchi și amară;

mi-a încolțit lacrima castă
pe trunchiul meu proaspăt însetat
cu rădăcini și crengi și-am lăsat
adumbrit pământul și-am aflat

dacă aș fi fost frunză
dacă nu mi-ar fi cântat
dacă mi-ar fi legănat
dacă nu mi-ar fi păsat...


mai              plouă
lasă-mă        plouă
                    ........!