Noi nu știm să vorbim ne ies cuvinte speriate
Ca păsări cu trac și tembele blazate în fața furtunii


Abia ne mai rabdă pământul acerb l-am călcat în picioare
Osândind cărturari să ne-nvețe balade pentru plecatele cuvinte


Crezut-am că ochi mai avem năruiți și aceștia în naufragiu
Năuci și netrebnici se agață de vorbe uitate pe ape