Poetul e-asemeni
c-o cana de vin
pe cei fara minte-i
imbata

shi-a lor nebunie
o-plateshte din plin
cand mandra-i forma
e sparta

altzii parfumu-i
il gusta putzin
shi nu-l intzeleg
niciodata

vandut pe un pumn
de bolnave monezi,
dat la pomeni
pamantului plata

Poetul mereu
E certat ca e plin
cand tozi sunt
cu gura-nsetata

e soarta-i sa fie
o cana cu vin
cand totzi tzin a pune
intr-insul pacate

fameie chiar paine
din trupul divin
impreuna cu el
tu, imparte

shi-amintetzi...atunci
in ultima zi, sa-l ascultzi
ca pe-o scoica
aruncata de ape.






noembrie 2000
cristianfara@yahoo.com