sprijinită de timp
mi-atârn tăcerile intr-un cui
fără sens
fiecare clipă e rece
în liniștea nopții
sunt mii de nuanțe
fără aripi
ochiul meu stâng te cuprinde
atent
suntetul trece albastru prin inimi


..............

se-mbolnăvesc cuvintele
de dor
presimt cum iarba pălește
prin sufletul meu
văntul străbate același drum
fără de lacrimi


mă recunosc-fulger