Din mana-mi obosita simt cum imi cade pana
Si capu-mi se apleacape foaia rupta-n doua,
Iar sufletul mi-e greu, caci simt cum doare rana,
Din inima-mi udata de ale lacrimi roua.

Ma sfasie-nauntru a suferintei fiara
Si simt durerea surda a dragostei pierdute,
O dragoste in care, au trebuit sa moara,
Si-a ochilor lumina ai fetei mult iubite.

Mi-a mai ramas acuma, doar simpla amintire
A clipelor in care, tacuti ne sarutam,
A-mbratisarii calde si-a soaptei de iubire,
A buzelor ei dulci, ca un placut balsam.

Traiesc din amintiri si ma hranesc cu ganduri
Si mintea iar imi zboara spre cea care a fost,
Asi vrea sa-i scriu un vers, sau doar cateva randuri,
Dar totul nu mai are acuma nici un rost.

A fost un vis frumos din care m-am trezit
Si am ramas plangand, vazand ca nu mai este
Acea care-a facut ca sa ma simt iubit
C-o dragoste de inger, ivit dintr-o poveste.