până ieri, mamă,
credeam că suntem rude bune
că nu mă minți că nu te-ntorci din vorba inimii deloc
că ești aici și vii și pleci și nu mă părăsești în veci

o vizită la groapa tatei sau la bunici
mi-ai zis: nu strică,
să nu îmi fie foarte frică,
să nu cred că tu vei fi din cer și până în străfundul lumii
malul de care să mă proptesc în veci
.... între copilăria mea și-a ta....

doar
până ieri, mamă,
credeam că vei rămâne

când
ai deschis un ochi uscat de plânsul vremii
fereastra ciob pierdută de un om neghiob
ruda mea
pe veci
pe mal ....
.....între bătrânețea mea și-a ta....