Crucea stă în fața ta
și plânge
Tu te duci nepăsător, așa…,
tot înainte,
Zilele vin și trec în valea
suspinând a sânge
Nopțile sunt mai reci ca moartea
răpirii trecătoare.


Nici nu stai să vezi bucuria,
natura în schimbare
Nu te apleci să vezi cenușa
semn de întrebare,
Fulgerele se aprind în calea
veninului mare
Spumele vâlvoi iarăși cresc lăsarea
nimicniciei noastre.


Lacrimile îți curg pe obraji întruna,
mereu sfâșietoare
Strigătele se aud și ele în zarea
vederii plutitoare
Tu te duci nepăsător, așa…,
tot înainte,
Crucea stă în fața ta
și plânge…