tu nu mi-ai spus niciodată
te iubesc
îți arătam acoperișurile fumurii ale orașului
stelele amestecate cu rădăcinile mele de os
mai adânc de cer am ajuns să dau de un diapazon
avea șapte clape
șapte vieți scurse prin sita ochilor tăi
nu te împiedica de lucrurile mărunte, îmi ziceai
eu te aștept aici cu bomboane și prăjituri
aceleași mereu
și dacă vei pleca n-am să te caut
eu sunt bătrân n-am dreptul să te găsesc
în așternuturile mele pictate cu prea mult roz
cu prea sfâșiate dorințe
mi-am închis ziua în frigiderul cu bunătăți
tu ești prea fierbinte
eu sunt prea bătrân, ai uitat...
te privesc prin binoclul ascuțit
ultimul model
marea te duce mereu mai la fund

dar eu
eu nu pot să te găsesc
știi bine
mo-ni