Cand vei ajunge sa vezi moartea
Intr-un mod matur si usor umoristic;
Fricile exorcizate,
Adunate, tomnatic, intr-un ultim cosmar,
Sa le poti gusta, asa cum gusti
O portocala plina de sange;

Maretia deficienta
A mamei ce refuza sa moara;
Sinucigasii ratati, solemni si sinistrii,
Membrii ai acestui club ciudat
Numit lume...

Dorinta secreta de a muri,
Si placerea durerii carnii,
Care ne insoteste,
De care ne e frica
Si, in acelasi timp, o dorim;

Ciudat acest club,
Numit lume!