Pieptul meu ca o fântână-i format
Și multe iubiri l-au îmbrățișat
Dar pătimaș îmbrățișez și eu
A lumii mare antereu.

Din ceruri raze roșii curg
Și numai tu prelung amurg
Ai fi în stare să-mi ghicești
Iubirile mele dumnezeiești.

Căci tu ești marea noastră cheie
A zilei care se încheie
Și-n inima mea larg descuiată
Intră soarele ca-ntr-o lăcată.

O sete teribilă simt că m-apucă
Să-mi las iubirile să mi se ducă
Să se întindă ca niște vene
In trupuri calde de poeme.

Îmi place viața ce curge pe pământ
Cu toate gingășiile ce au fost și sunt
Cu toate greșelile ce s-au îndreptat
Și pentru tot ce mai avem de luptat.

Iubesc creșterea și zborul înalt
Și-n feerii îmi place să mă salt
Și în fântâna pieptului cât oameni o să fie
Aș vrea să afle numai apă vie.