Copacii triști
au înflorit din nou
cu flori ecleziastice
pentru catedralele iubirii

Din stupul cuvintelor
roiul însetat și flămând
calcă-n picioare culorile
murdărindu-se cu polen

rămășitele, gunoiul,
sau prisosul cuvintelor
va da roadele...
pe care ploaia privirilor
le va ucide în parte

Dar blestemul
nu se va sfârși aici
lacrimile copacilor
pentru fiicele moarte
se vor face frunze
pe care le vor mânca vacile

Când rodul acru
va putrezi printre dinții
sănătoși ai porcilor
va veni cineva
și le va rupe crengile

Din seva durerii
se vor adapa șopârlele
și vor muri

Iar lemnul uscat
va arde în rugurile
vrăjitoarelor ce i-au blestemat
pe copacii triști

Doar rădăcinile murdare
încleștate în inima poetului
nu vor putrezi...
încă.