din când în când
lumina troznind între gene
ochiul de jad
susurul nopții curgând
printre sălcii mânjite de ape
trecutul ușor dantelat
pe alocuri
tristețea
ploaia foșnind sub o pleoapă
frageda vârstă și zborul
tăcerea învelită în gânduri
marea cea mare
și ea

ea cum privea
nemișcată
curgerea orei prin suflet
ciobind veșnicia