să nu-mi mai ceri nimic de-acum,iubito
nici tu, poet amar de cafenea

rugăciunea mea, de dac, s-a scurs pe străzi fără lumină
și-n stații goale de metrou sau de tramvai
în Piața Universității, pe care n-am văzut-o niciodată
în Place Pigalle, Estramadura, El Dorado, Place Concorde

în fuga mea prin smoguri și lumină
am tot bătut înamorat mai departe de ziduri
din Moulin și până-n Rouge
cu Paul Verlaine la braț am bătut tot drumul
prin suburbii murdare

m-am adunat apoi din taxi-n taxi printr-un New York vechi, pedant
ca să ajung la fel în parcuri zgomotoase-n București

și nu-mi mai cer nimic, iubito
căci tot ce-a fost să fie am pierdut în cazinouri
din Las Vegas și Paris