Și arzi în mine foc de ură
Și udă-mă cu flăcări negre...

Îmbracă-mă cu flori de spini,
Iar pe mormântul de zăpadă
Un strop de liniște să-mi pui.

Lumina lunii să mi-o prinzi
Pe-un ram din coronița-mi verde.
Și-apoi culcată pe mormânt, să-mi cânți
Când Soarele în mare se va pierde.

Să nu cutezi a-mi stinge focul,
Să-mi ardă lacrima din ochi și totul...
Și ură, flori de spini, zăpadă
Și amintirea mea să ardă...