te-am invitat la dans,
iubitul meu, aseară...
te-am așteptat ținînd strâns,
în palme, o roșie petală..
mi-adăpostea atât de gingaș
întâia perlă de rouă astrală,
Încât aș fi dansat mai pătimaș
și vals și tango, dar n-ai venit.
mi-am descălțat încet azurii balerini
și-am privit orele ce se nasc la infinit
din clipele prea lipsite de margini.
și-am privit perla de rouă
rostogolindu-se-n iarbă acut.
și-am privit-o din palmele-amândouă
cum cade ca o lacrimă de diamant pierdut.
atunci, în brațele largi ale aurorei boreale,
regăsindu-mă sinistru printr-al ei sărut,
m-am lăsat învăluită, prin dansuri duale,
în mantaua sa de curcubee și stele,
pe ritm de zână răpită de zmeu,
pe ritm de lacrimi cu șoapte de iele,
mult așteptatul domn al meu...