îmbulzeau pe butucul gol
păpuși trandafirii cu talpa de sfoară
asemeni vitraliilor catedralei
decupau ochilor blânzi căprui
propoziții neterminate
sălbăticite în trepte
cu părul buclat
potriveam trepiedul
cât să nu plouă
mai trebuiau câteva clipe
dinăuntru
fetița arunca peste balcon trandafiri nedevelopați
în cuburi de jucărie
fotografia zborul până la brâu
cu un foșnet de ierburi
tăia în cărare cuib ascuns
șoptea hai
să spunem că sunt doamnă
însă bărbații aveau miros de mucigai
mușcau fire de iarbă
se nășteau la întâmplare
în cafeneaua din colț
îi netezeam primele riduri
închipuite
înțelepciunea lumii suferea de migrene nesfârșite
ca un ritual zilnic
rănit
citea un roman aproape matern
pietrelor
care ieșeau din apă
printre castele de nisip păpușile
câteva coji de portocale
și fotograful cu ochii pierduți