Sunt orb si eunucii ma
biciuiesc in fata portii.
Viata imi sangereaza,
iar sufletul-mi se odihneste sub
ocean. Dar nu conteaza, caci
nu mai sunt singur. Nedreptatea
se spala in piata ratacita printre
cimitire, iar eu
alerg fara tinta cu gatul legat de
teiul eminescian, stiind ca
marea e departe. Ranile imi
rad in hohote de gheata,
dar durerea nu
mai exista. Sunt stapanul
cimitirelor.